Tocmai cand credeam ca pana saptamana viitoare, la citirea motiunii, s-a asternut linistea peste subiectul strangerii curelei, iata ca sunt contrazisa. Aveam o saptamana de liniste in care sa stam, sa judecam, sa facem bugete, calcule si planuri. Ce se intampla maine, peste o luna, peste doua luni. Dar n-a fost asa. Linistea a fost sparta, dar nu de conferinta de taina a PDLului cu marele conducator. Nu. Linistea a fost sparta de o declaratie a dl. Lazaroiu, consilier al presedintelui Basescu. Nu credeam ca exista oameni care, odata etichetati drept "lingai", fac tot posibilul sa se dovedeasca si ridicoli. Cum sa spui ca dl. Basescu este singurul care are puterea de a trece poporul prin desert? Zau, incep sa cred ca nu traiesc in lumea reala, ci intr-o tragicomedie. Ar fi bine, pentru ca deznodamantul ar fi unul fericit si in loc de Basescu ar aparea o Angela Merkel pe cal alb care sa ne propulseze (macar) la nivelul Germaniei din anii '90, ca am mai avut noi experiente cu nemti care ne-au scos din feudalism. Dar nu. Traiesc intr-o tara in care un capitan de vas s-a reprofilat si conduce oamenii prin desert, in loc sa-i conduca pe mare. De parca el e acolo sa conduca si nu sa reprezinte. Dar ma rog.
Dincolo de latura amuzanta a situatiei trebuie sa privim insa latura abjecta. Acest individ, produs certificat al scolii romanesti care scoate tampiti, s-a hotarat sa faca o comparatie Basescu-Moise. Pe ce planeta traim? Acest personaj ridicol este platit din banii publici sa-l pupe-n fund pe Basescu, sa-i ridice osanale si asa mai departe. De la "urmasii lui Traian Basescu" am ajuns la conducerea poporului prin desert. Acesti oameni nu sunt indeajuns amendati pentru declaratiile lor. Am ajuns bataia de joc a unor nevertebrate si ne complacem in mocirla in care acestea ne arunca. Tot felul de aberatii de genul acesta scapa netaxate. Ne amuzam putin, facem haz de necaz, dar nu avem un discurs care sa-i faca nu sa-si dea demisia, ci sa nu mai scoata o vorba in public. Sa nu poata da ochii cu oamenii pe strada fara sa fie aratati cu degetul. Cam asta e ideea. Frazele unor elevi de liceu, produs al unei societati romanesti bolnave, raman celebre ani de-a randul. Aberatiile unor reprezentanti ai clasei politice, unsi cu diverse doctorate, fac furori doua sau trei zile pentru ca apoi sa fie uitate. Apoi indivizii mai apar o data la TV, mai arunca o aberatie si uite-asa ne amuzam de cat de ridicoli sunt ei pe banii nostri. La fel de bine am putea sa ne uitam in oglinda si sa radem de noi. Pentru ca ei sunt acolo din cauza noastra. Pentru ca am cazut in lasitate, in inertie. Poate ei sunt imaginea poporului roman. Poate poporul roman este ridicol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu