Prima parte

S-a terminat. Dincolo de nereguli, frauda, dincolo de sutele de studenti care nu au putut vota, dincolo de umilinta indurata de o parte a populatiei in timp ce incerca sa isi exercite un drept fundamental, dincolo de declaratii, se afla rezultatele.
Sa nu-mi spuneti ca 300 de studenti (sau 1000, sau 10.000) nu conteaza. Sau alte sute de persoane ce n-au putut vota. Conteaza, la fel cum conteaza ca eu am votat sau ca voi ati votat. Indiferent cu cine s-a votat, cu cine am votat, azi am avut circ. Am avut lupta. A fost o campanie interesanta. Dura si foarte foarte acida. A fost un exercitiu bun. Dar nu destul de bun.
Astept cu interes rezultatele demersului ProDemocratia privind referendumul. Probabil ca nu vor duce niciunde. Cum nimeni nu a sesizat si n-a tras semnalul de alarma pentru ca romanii nu au fost informati pentru ce sunt chemati la referendum. De ce e bine asa sau asa. N-au fost dezbateri, s-a mers "pe blat". Cum se merge tot timpul la noi.
Dupa ce-am vazut in seara asta imi permit si sa ghicesc cine va castiga alegerile. Dar cred ca ne permitem cu totii. Ma voi resemna in ceea ce priveste rezultatul referendumului, cea mai mare pierdere din seara asta. Sper ca Parlamentul isi va da seama ca votul popular e CONSULTATIV (daca s-a folosit de asta Basescu, ii invit pe parlamentari sa se foloseasca si ei), si sa regleze lucrurile in ceea ce priveste parlamentul unicameral. Poate sa-mi zica cine ce-o vrea. Nana Safta "devale" o stii ea sa aleaga intre Basescu si Geoana, dar atata timp cat habar n-are cum functioneaza mecanismele politice, legislative, s.a.m.d. in tara asta, mai bine sa nu tinem cont de parerea ei. Poate suna oribil ceea ce spun, insa e adevarat. Nu stiu ce e mai rau: sa nu votezi sau sa votezi in necunostinta de cauza?

Balaceala mediocra...

Cand ne spunea diriginta in liceu ca ne balacim in ignoranta radeam ca prostii si faceam fete-fete. Era clar o parere subiectiva...in cele din urma, suntem cei mai destepti! Cand te acuza cineva ca esti semidoct, te uiti in oglinda si te gandesti ce e de revizuit. Si ti-e frica sa te adancesti mai mult in ignoranta, in semidoctie...in prostie, ce sa mai! De-a lungul timpului am invatat ca cel mai important este sa iti sustii punctul de vedere, sa-l sustii cu argumente si sa lupti pentru ceea ce crezi. Apoi mi-am dat seama cat rau iti poate face asta cand te lovesti de mediocritate. Si in Romania te lovesti de mediocritate cel mai des.

Societatea romaneasca musteste de mediocritate. Se infiereaza superficialitatea, dar se practica ipocrizia. Pentru ca se-ncurca termenii. Pentru ca ne-am obisnuit sa vorbim asa cum "da bine", ne-am obisnuit sa ne sustinem parerile prin citate din "mari genii", ne-am obisnuit sa fim plotically correct...ne-am obisnuit, ne-am obisnuit, ne-am obisnuit! Nu e bine sa ne placa ceva doar pentru ca este frumos sau sa nu fim de-acord cu ceva doar pentru ca nu ne place. Da-i inainte omule, urmeaza turma!
Toate astea se invata din scoala. Si se perpetueaza, si se perpetueaza. Ramai tablou cand vezi cati prosti cu pretentii exista. Cati prosti cu pretentii sunt incurajati, cati pupincuristi evolueaza spectaculos, si cati oameni cu vid intelectual ajung sa primeasca diverse beneficii doar pentru ca se pricep la reproducere. Cand n-ai raspuns sau parere, da un copy/paste dintr-un mare filosof si lumea o sa cada pe spate. Primesti un premiu daca citesti o biblioteca si reusesti sa retii toti autorii si toate titlurile, si vreo 2-3 citate din fiecare carte. Mai mult, daca emiti tot felul de teorii, amestecatura de idei ale marilor ganditori ai epocii vei fi mult mai apreciat decat unul care este original, care gandeste altfel, care are o idee, oricare-ar fi ea.

Unde se opreste prostia si incepe nebunia? In Romania. Pentru ca aici orice tembel cu sacou care te sufoca cu banalitati dar da bine pe sticla este o capacitate. In tara asta nu esti incurajat sa faci nimic. Nimic. Societatea n-are nevoie de minti creative. Daca esti la scoala si incerci sa evadezi, trebuie sa alergi ca nebunul, sa te ocupi de toate hartoagele si, dupa ce cu greu ai ajuns in strainatate, daca se intampla cumva sa primesti un premiu sau sa fii recunoscut esti produsul...al cui produs credeti ca esti? Al Romaniei, al societatii romanesti, al divinului sistem de invatamant cu minunatii sai profesori, mai ales "universitari". Adevarul este ca DA! Asa e frate. Pentru ca dupa ce-ai trait in Romania sute de situatii umilitoare, poti fi sigur ca esti calit. Antrenat. Poti face orice. Poti sa darami muntii. Sa pleci si sa lupti ca sa fii apreciat. La adevarata valoare. Sa nu se sperie nimeni ca-i iei locul. Sau ca-l depasesti in popularitate. Sau mai stiu eu ce interese meschine care-i fac pe "astia de la noi" sa nu-ti impartaseasca tot ce stiu. Sau sa nu-si dea silinta. Pentru ca de-aia avem noi o gramada de "non-valori" la televizor. Pentru ca, in ultima vreme, care-a putut a plecat. Si dus a fost. Ramane sa-i revendicam, peste cativa ani, poate zeci, pe toti. Pentru ca "valorosii" sunt romani. Dar ca sa fie romani trebuie sa castige Nobelu'. Restu's zero. Dar multe zerouri umplu universitatile si posturile universitare de afara. Multe zerouri romanesti, care la noi n-au loc.

Draga tara, noapte buna!

P.S. Ultimul stinge lumina.

Negari si omisiuni

Iata-ne in plina campanie electorala, cot la cot cu cea pentru referendum. Ce mai face, ce mai zice lumea zilele astea? In general, spune prostii si se face de ras.

Din seria "tacerea e de aur, negarea e Vuitton", o avem pe doamna Elena Udrea, care a ales sa se faca de ras pe un post de radio, ca peste doua zile sa se faca de ras la nivel national. Dupa ce a disparut din peisaj o perioada destul de buna de timp, doamna Udrea si-a facut din nou aparitia. Mai intai a sunat la Realitatea FM, la emisiunea lui Robert Turcescu si s-a dat drept "ascultatoare". Recunoscuta, a negat. Ba mai mult, si-a ridicat si niste osanale, sa fie acolo ca n-a mai laudat-o nimeni de multisor. Si pentru ca tacamul sa fie complet si sa n-avem noi impresia ca doamna Udrea si-a epuizat doza de tupeu si de ridicol, cand a fost intrebata ieri daca intr-adevar a sunat la postul de radio a raspuns...ce-a raspuns? N-a raspuns nimic, pentru ca nu a stiut daca a sunat sau nu la Realitatea FM. Sau cam asta a reusit sa transmita. Amnezie temporara? Aceeasi amnezie care i-a lovit si pe cei care au organizat campania pentru referendumul din 22 noiembrie. Panourile ne prezinta varianta reducerii numarului de parlamentari, in conditiile in care se voteaza trecerea la parlamentul unicameral. Nu exista un OPC al campaniei electorale? Sa se faca o analiza clara intre ce ti se cere si ce ti se da? Aici nu mai este vorba de euroii promisi de Geoana sau despre sutele de kilometri de autostrada. Aici este vorba despre o dezinformare cu buna stiinta a alegatorului, care crede ca voteaza ceva si se trezeste ca votul sau a dus la cu totul altceva.

Au ajuns sa para firesti toate aceste derapaje. Un ministru responsabil pentru doua ministere habar n-are daca a sunat pentru a intra in direct la o emisiune de radio, care a avut loc in urma cu doar trei zile. Cum sa raspunzi "Ma voi informa" la intrebarea "Ati sunat la emisiunea lui Robert Turcescu de la Realitatea FM?". Toata aceasta scena pare desprinsa din teatrul absurd, si ne reaminteste ca Romania este, in cele din urma, tara lui Ionescu.

Sa ne mai miram ca nu ajungem niciunde cand asta este genul de oameni care ne reprezinta si sunt responsabili pentru dezvoltarea acestei tari. Oameni care uita de la mana pana la gura sau te mint cu nerusinare in fata.

Toate acestea ma duc cu gandul la o alta zicala...tot romaneasca:

"Prostu' daca nu'i fudul, parca nu e prost destul".

Mana de fier si manusa (lui) Iushcenko

Alegerile in 2004 din Ucraina au lansat un brand: Revolutia Portocalie. Preluat cu succes de politica romaneasca sau transformat intr-un fiasco la Minsk, acest brand a reprezentat lupta furibunda pentru putere data in 2004 in Europa de Est. Eroul acestei revolutii a fost, fara doar si poate, presedintele ucrainian Victor Iushcenko. Chipul de martir, discursul pro-occidental si anti-oligarhic l-au propulsat pe scena politica din tara vecina, transformandu-l intr-un simbol. Sau cel putin asa parea la inceput. In doar cateva luni de zile, au aparut derapajele. Principalul aliat, Iulia Timoshekno a fost indepartat de la putere, certuri intestine destramanad coalitia de la Kiev. De atunci, politica Ucrainei a intrat pe o panta descendenta. Iushcenko s-a certat cu Rusia, lasand Europa in ger. Si nu odata. Ultima data a fost nevoit sa apeleze la fostul aliat pentru a rezolva problema. Timoshenko a redeschis dialogul dintre Kiev si Moscova, ajutand la rezolvarea crizei gazului. Insa raul fusese facut. Ucraina avea acum doua probleme: pe de o parte, UE nu mai era dispusa sa sustina o tara "pro-occidentala" dar cu derapaje in dialogul cu Rusia, iar de cealalta parte, aceeasi UE si-a revizuit politica in raport cu proiectul Nabucco, care a castigat incredere si pare o certitudine la ora actuala. Economia Ucrainei va avea de suferit in conditiile in care sume importante de bani venite din partea Rusiei pentru tranzitul de gaze vor disparea. Un alt rateu al presedintelui Iushcenko l-a reprezentat relatia cu NATO. Acesta a avut ca principala cauza relatiile degradate cu Moscova, care vor trebui regandite si restabilite inainte ca Parisul sau Berlinul sa ia in considerare acordarea MAP-ului pentru Ucraina.

Toate aceste probleme, care au reprezentat in mare parte castane scoase din foc cu mainile Iuliei Timoshenko au dus la scaderea "eroului" in sondaje la un umilitor 3%, in conditiile in care doreste sa mai candideze pentru un mandat. Aceasta situatie nu-l impiedica insa pe actualul presedinte sa traga cu dintii de putere, sa duca o campanie bazata pe discursuri populiste.

Pe acest fond, lider in sondaje este pro-rusul Victor Ianukovici, urmat de Iulia Timoshenko, care pare sa aiba cel mai echilibrat discurs: deschisa spre Uniunea Europeana, Timoshenko pledeaza pentru relatii echilibrate si oneste cu Rusia. Vladimir Putin pare a fi pe aceeasi lungime de unda cu prim-ministrul ucrainian, ceea ce a dus la acuzatiile de "rusofilie" in vederea castigarii algerilor, din partea lui Iushcenko. Iata cantecul de lebada al presedintelui Ucrainei, alaturi de celebrul "peste 6 luni voi fi presedinte" din luna septembrie. Din nefericire pentru el, sutele de mii de manifestanti stransi in centrul Kievului acum 4 ani nu mai cad in plasa demagogiei si se pare ca Ucraina este gata sa adopte o pozitie mai ferma si realista atat in politica interna cat mai ales in politica externa. Asta nu inseamna, bineinteles, ca discursurile candidatilor la presedintie nu sunt demagogice, ci doar ca ucrainienii nu se lasa pacaliti de vorbe goale si incearca sa evite greselile trecutului.

In cele din urma Iushcenko s-a dovedit a fi nu mana de fier a revolutiei, ci mai degraba manusa de catifea. Sau nici macar atat. Emanatia revolutiei, artizanul acesteia pare mai degraba Iulia Timoshenko. "Doamna de fier" a Ucrainei pare ca va castiga alegerile. Cei mai puternici contracandidati nefiind insa Ianukovici si Iushcenko, ci criza economica si gripa porcina. De vazut cu ce culoare va alege sa deseneze Rusia relatiile cu Ucraina.