M-am plictisit.

Intr-o zi m-am plictisit. M-am plictisit de oras, m-am plictisit de televizor, m-am plictisit de internet, m-am plictisit de masini, de aglomeratie, de oameni.
Intr-o zi m-am hotarat sa plec, sa bat drumuri neumblate, sa beau apa de izvor, sa respir aer din padure, sa ma uit la cer senin fara avioane. M-am intrebat mult timp daca am unde sa plec...Sa evadez.
Cotidianul a devenit insuportabil. Fara nicio legatura cu codurile portocalii de canicula sau cele rosii de viituri. Pur si simplu. Insuportabil ca un tantar ce te bantuie in noptile cele mai racoroase ale verii, alea in care iti spui ca - in sfarsit - poti dormi linistit.
Inca nu mi-am dat seama de ce...

Parfum de capitala

M-am deplasat incet pana la statia de tramvai "pe racoare". Seara parca nu e atata praf, atata agitatie. Fals. Am ajuns in statia de tramvai si-am asteptat, cu rabdare, alaturi de o gramada de oameni sa vina tramvaiul. Mult si bine. In cateva minute s-au scurs cateva tramvaie goale in sens invers in timp ce statia astalalta se umplea de popor. Cand a aparut tramvaiul am apucat sa urc. Noroc. In timp ce eram inghesuita din toate partile si ma inunda un miros de otet priveam in ceafa individului din fata. O camasa bej, murdara. Rau. M-am gandit la ideea mea fixa care imi tot spune ca saracia nu este o scuza pentru jeg. Idee fixa, ce mai. Incerc sa privesc pe geam. In rondul cu verdeata ridicat recent lancezeau la soare vreo sase caini. Avertizment ca sa nu te intorci noaptea tarziu acasa. In timp ce din spate se impinge un individ burtos in mine incerc sa ma foiesc ca sa imi gasesc o pozitie cat mai aerisita. Noroc ca ajung foarte repede la destinatie. Cobor si trag aer in piept - oricat de poluat, nu este otetit. Pana sa ajung la trecerea de pietoni, o "doamna" se impinge nervoasa si ma depaseste: "haide mai repede ca ma grabesc". Logic. Se grabea. Nu conta ca oamenii se chinuiau sa coboare/urce din si in tramvai. Nici macar nu conta ca semaforul era pe rosu. E rost de imbranceala, da-i inainte. Ajung la trecerea de pietoni. Pana sa pun piciorul jos, o autoutilitara blocheaza trecerea, chiar daca era verde pentru pietoni. Din cabina se uita superior un nene cu cotul pe geam. Furnici. Incerc sa trec cat mai repede si sa ma arunc in hipermarketul cu aer conditionat. Mi-amintesc de zilele petrecute la cumparaturi in Franta... Si-mi aduc aminte de remarca ironica "Parca la ei cacatul nu pute..."
Si parca totusi pute altfel...

Poporu' prin desert...

Tocmai cand credeam ca pana saptamana viitoare, la citirea motiunii, s-a asternut linistea peste subiectul strangerii curelei, iata ca sunt contrazisa. Aveam o saptamana de liniste in care sa stam, sa judecam, sa facem bugete, calcule si planuri. Ce se intampla maine, peste o luna, peste doua luni. Dar n-a fost asa. Linistea a fost sparta, dar nu de conferinta de taina a PDLului cu marele conducator. Nu. Linistea a fost sparta de o declaratie a dl. Lazaroiu, consilier al presedintelui Basescu. Nu credeam ca exista oameni care, odata etichetati drept "lingai", fac tot posibilul sa se dovedeasca si ridicoli. Cum sa spui ca dl. Basescu este singurul care are puterea de a trece poporul prin desert? Zau, incep sa cred ca nu traiesc in lumea reala, ci intr-o tragicomedie. Ar fi bine, pentru ca deznodamantul ar fi unul fericit si in loc de Basescu ar aparea o Angela Merkel pe cal alb care sa ne propulseze (macar) la nivelul Germaniei din anii '90, ca am mai avut noi experiente cu nemti care ne-au scos din feudalism. Dar nu. Traiesc intr-o tara in care un capitan de vas s-a reprofilat si conduce oamenii prin desert, in loc sa-i conduca pe mare. De parca el e acolo sa conduca si nu sa reprezinte. Dar ma rog.
Dincolo de latura amuzanta a situatiei trebuie sa privim insa latura abjecta. Acest individ, produs certificat al scolii romanesti care scoate tampiti, s-a hotarat sa faca o comparatie Basescu-Moise. Pe ce planeta traim? Acest personaj ridicol este platit din banii publici sa-l pupe-n fund pe Basescu, sa-i ridice osanale si asa mai departe. De la "urmasii lui Traian Basescu" am ajuns la conducerea poporului prin desert. Acesti oameni nu sunt indeajuns amendati pentru declaratiile lor. Am ajuns bataia de joc a unor nevertebrate si ne complacem in mocirla in care acestea ne arunca. Tot felul de aberatii de genul acesta scapa netaxate. Ne amuzam putin, facem haz de necaz, dar nu avem un discurs care sa-i faca nu sa-si dea demisia, ci sa nu mai scoata o vorba in public. Sa nu poata da ochii cu oamenii pe strada fara sa fie aratati cu degetul. Cam asta e ideea. Frazele unor elevi de liceu, produs al unei societati romanesti bolnave, raman celebre ani de-a randul. Aberatiile unor reprezentanti ai clasei politice, unsi cu diverse doctorate, fac furori doua sau trei zile pentru ca apoi sa fie uitate. Apoi indivizii mai apar o data la TV, mai arunca o aberatie si uite-asa ne amuzam de cat de ridicoli sunt ei pe banii nostri. La fel de bine am putea sa ne uitam in oglinda si sa radem de noi. Pentru ca ei sunt acolo din cauza noastra. Pentru ca am cazut in lasitate, in inertie. Poate ei sunt imaginea poporului roman. Poate poporul roman este ridicol.

Ministrul si Sinistra

Acesta este titlul saptamanii. Nu faptul ca guvernul a mintit cu nerusinare si ar trebui sa cada - nimeni nu se sinchiseste de asta. E la ordinea zilei, "toti mint", "toti au mintit". Iar noi stam si ascultam. Bravo noua. Ne comportam ca niste parinti indulgenti fata de adolescentii rebeli care ne conduc tara, fara sa ne punem nicio clipa intrebarea - oare e sanatos ca niste adolescenti rebeli sa conduca o tara?
Dar nu acest lucru e pe ordinea de zi. Ci o noua dovada a tupeului gretos care ii caracterizeaza pe reprezentantii puterii. Pana mai ieri caine (ca sa nu ma exprim grosier) de paza al democratiei, vehementa, incisiva, "critica", doamna Mandas-Vergu a sarit cu arme si bagaje pe pluta puterii, devenind un fel de Obi-Wan al domnului Funeriu. Si daca ar sta in banca dumneaei si si-ar face treaba, n-ar zice nimeni nimic. Ba mai mult, ar felicita-o toata lumea. Uitand insa de bunele obiceiuri de jurnalist tupeist si cu gura mare care critica in stanga si-n dreapta, odata ajunsa in minister dna. Vergu si-a afundat cu grija labutele in borcanul cu Pedigree al puterii. Prinsa asupra faptului, cu pumnii plini de rontanele, dna. Vergu o tine sus si tare ca proiectul dumneaei a fost castigat inainte ca ea sa ajunga la putere, ca nu e vorba de niciun conflict de interese si asa mai departe. Despre faptul ca s-a dedat la actiuni gen "trafic de influenta" nu mai discutam. Nici dumneaei nu s-a sinchisit sa se apere, fiind clar prinsa cu mata-n sac.
Raspunsul ministrului a venit prompt: dna. Vergu are doua saptamani sa aleaga intre fonctie si "actionariat". Bland, dragut, cu ochii mari, cu o Oana Badea pe post de Yoda in spate, calauzindu-i orice pas, dl. Funeriu a uitat de vehementa, tupeul si fermitatea cu care ii ameninta pe liderii si pe membrii de sindicat. A trecut. Fraierii voiau sa-si exercite un drept constitutional. Dna. Vergu face o afacere. Uita cu totii ca, si renuntand la actionariat, dna. Vergu se afla intr-un clar conflict de interese din moment ce fiul sau este de asemenea actionar la aceasta firma. Da-i inainte cu tupeu.
Intrebat azi de un reporter daca a luat o decizie privind sinistra-i consiliera, dl. Funeriu a tacut malc. Mai mult, un ranjet i se itea pe fata. Il pufnea rasul pe distinsul domn platit din bani publici. Jmecheria asta ce-i caracterizeaza pe guvernanti are darul de a scoate din sarite orice om de bun simt. Cand vad parlamentari vorbind cu batrani ca o educatoare cu niste copii de 4 ani, mi se face greata. Cu ce drept se cred ei superiori noua? De ce au impresia niste semidocti semi-analfabeti ca ne sunt superiori? Ma intreb...Raspunsul vine de la sine: pentru ca le-am permis, le permitem si le vom permite in continuare. Sa fure, sa isi bata joc de noi, sa ne ia drepturile si sa ne ameninte.

Balacareala.

Stau si ma uit la ce se intampla in tara de cand m-am intors si sunt uimita. Din ce in ce mai uimita. Am vazut astazi franturi dintr-o balacareala tv in toata regula, ambalata sub eticheta de talk-show, dezbatere televizata. Toata lumea va vorbi astazi despre cum au recunoscut membrii guvernului ca au mintit. Miscator. Nu se vor aduna sute de mii de romani sa arunce cu pietre in ei ca in alte tari. Pentru ca romanii sunt inerti. Atitudinea lor e cel mai bine definita de ceea ce s-a intamplat ieri seara in emisiunea "Stirea zilei". Mistouri ieftine si latraturi, lipsa de actiune si respect.
Sa batem din gura, dar sa nu facem nimic. Cu toate ca nu sunt un fan al noii marci de tupeu portocaliu, am ramas socata de felul in care s-a comportat "doamna" (?) Gabi Vranceanu-Firea in emisiunea "stirea zilei" care i-a avut printre invitati pe unul dintre cei mai antipatici PD-Listi, Cristian Boureanu. Acesta din urma a sugerat ca doamna Firea ar fi amanta domnului Tariceanu, nu inainte ca distinsa doamna sa-l numeasca "baiat cu mucii-n freza" sau sa-i sugereze ca a mancat de la toaleta. Am ramas perplex. Poate sa se adreseze in asemenea hal un moderator unui invitat? "Poate ati mancat ceva stricat...", "cred ca aveti febra". Sigur ca dl.Boureanu poate fi enervant pana la apoplexie, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te cobori la un asemenea limbaj. Pana unde a mers si mintea dl. Boureanu am vazut din raspunsul sau: in loc sa evite in mod elegant provocarile, s-a angajat intr-o disputa verbala destul de penibila cu dna. Firea. In studio ramasesera blocati dl. Dragnea de la PSD si dl. Orban de la PNL, acesta din urma incercand sa aplaneze altercatia. Am avut impresia ca realizatoarea emisiunii ma ia la misto. De ce aducem o discutie care se vrea serioasa la nivel de conflict demn de bodega din colt? De ce un jurnalist nu mai poate avea o prestatie demna de meseria lui? O ironie fina, o vorba bine plasata l-ar fi pus mult mai usor la punct pe dl. Boureanu decat o abordare rupta parca din discutiile tatelor din fata blocului. Parca ne insulta asa putin inteligenta. Sa combati tupeul cu tupeu este parca putin prea mult pentru tara asta.
Astazi Antena 3 a anuntat ca il da in judecata pe dl.Boureanu. Punct ochit punct lovit. Nicio afirmatie a doamnei Firea nu poate fi acuzata de calomnie. Dl. Boureanu n-a fost la fel de inspirat. Intr-un fel ma bucur ca cineva poate fi dat in judecata pentru tupeu portocaliu.
Romania este o tara de poveste.